Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiţia amintind de existenţa ei încă din timpul voievozilor Muşatini, care au ocrotit-o.

Sub paşnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită şi înzestrată de ctitori, mănăstirea a dăinuit până la sfârşitul secolului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbuşit. Ruinele ei se văd şi astăzi, la circa 500 m distanţă de actuala mănăstire.

Voievodul Petru Rareş, iubitor de artă ca şi tatăl său, Ştefan cel Mare, vrând să continue existenţa Mănăstirii Moldoviţa, a ales locul puţin mai la şes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun şi a construit actuala biserică a Moldoviţei în anul 1532, închinând-o aceluiaşi hram „Buna Vestire”. În aceeaşi epocă, Domnul împrejmuieşte Biserica cu ziduri şi turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortăreţe. Fără îndoială că au existat locuinţe, după fundaţiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii episcopul Efrem de Rădăuţi, între anii 1610-1612, a construit clişarniţa (casă egumenească) pentru locuinţa sa, pentru păstrarea odoarelor bisericii şi organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti, continuând în acest fel opera culturală a lui Petru Rareş….

Sursa / Mai multe detalii: Wikipedia, Wikipedia – Patrimoniul_mondial_UNESCO_din_România , UNESCO-WHC
Imagine:Manastirea Moldovita, vedere laterala” by Alex Moise – Own work. Licensed under CC BY-SA 3.0 ro via Commons.